Dacă am fi fost cu câțiva zeci de ani în urmă, până să încep din nou să îmi aștern ideile pe hârtie, ar fi trebuit să șterg praf de-un deget de pe caiet înainte să îl deschid, bine că acum caietul e digital. Singura problemă acum a fost că aproape am uitat cum să intru pe blog.

Ce vreau de fapt să spun e ca am fost destul de leneș și de la ultimul raliu n-am mai găsit motivația să mai scriu aici, dar ca sa fiu sincer nici n-am făcut mare lucru, așa că e cumva justificat.

2021, an nou, materiale noi, raliuri noi, la multi ani cu întârziere și să sperăm ca va fi mai bine de acum.

Și că tot am zis de raliuri, să trecem la subiect și anume Winter Rally Covasna 2021, un raliu ce s-a aflat la cea de-a paisprezecea aniversare, doar că în loc să primească buletin, a căpătat, pentru prima dată, titlul de etapă in Campionatul Național de Raliuri și este singura etapă ce se desfășoară pe zăpadă și gheață dintre cele unsprezece etape din acest an.

Faptul că etapa a fost amânată cu două săptămâni datorită condițiilor nefavorabile de pe probe, m-a făcut să îmi pierd orice speranță că se va mai ține până la urmă si cred tocmai această lipsă de speranță a făcut raliul acesta pentru mine, să fie fie și mai savuros, când într-un final, a avut loc.

Canon 7D Mk II + Canon 50mm f/1.8: 1/1500s, f/2, ISO 100

Am plecat joi de dimineață de acasă, cu direcția Comandău, mult mai devreme decât era necesar, dar nerăbdarea a acaparat orice urmă de rațiune, însă m-am gândit ca așa abia am mai mult timp de stat pe probe pentru recunoașteri. Zis și făcut, odată ajuns, am fost să-mi iau ecusonul si sticker-ul pentru mașină si am plecat pe probe.

Shakedown-ul îl știam deja de anul trecut, dar o reîmprospătare a memoriei prinde bine oricând, iar după ce l-am parcurs într-un ritm alert, am plecat pe proba de sâmbătă ce avea să fie parcursă în ambele sensuri, de două ori, în două bucle diferite. Am parcurs întreaga probă și mi-am ales câteva locuri de fotografiat, asupra cărora sa mă decid ulterior. După ce am terminat cu “Hârboca” și “Pârâul Harlom” am plecat spre proba de vineri, “Mica Siriu” ce reprezenta PS1 si PS2, făcută dus întors, a doua trecere fiind probă de noapte.

Din păcate am fost nevoit să abandonez recunoașterile dupa câțiva kilometri, încât in același timp concurenții veneau din sens opus, având și ei fereastra de recunoașteri pentru proba de noapte. Eh, pățești.

Canon 7D Mk II + Canon 50mm f/1.8: 1/180s, f/2.5, ISO 200

Întors în Comandău, am dat o fugă prin parcul de service unde se desfășurau verificările tehnice. Atunci am realizat abia cât de mult mi-au lipsit chiar si pentru câteva luni, oamenii, agitația de la un raliu și practic întreaga activitate favorită a mea din ultimii ani. Am făcut poze, am stat de vorbă cu cei prezenți, după care am plecat la cazare. Editat, spălat, culcat. A doua zi începea cu adevărat raliul.

Canon EOS R6 + Canon 50mm f/1.8: 1/500s, f/2.8, ISO 320

Vineri, am fost primul fotograf care a ajuns pe shakedown, o altă dovadă că nu eram chiar așa nerăbdător să reînceapă cursele, haha. Am încercat să nu mă gândesc la anul precedent, să nu risc să repet cadre, shakedown-ul fiind și așa destul de banal, și cred că am reușit.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/3200s, f/2.8, ISO 400
Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/3200s, f/2.8, ISO 400

Toate bune și frumoase, dupa shake m-am suit in mașină și am plecat pe proba zilei, “Mica Siriu”. Dacă tot nu am apucat să fac recunoașterile cum trebuie, am zis să profit de timpul rămas până la începerea probei și să mai dau o tură pe probă, până găsesc ceva interesant aproape de un loc unde să las mașina iar pentru proba de noapte să mă întorc la celebrul “S” unde nu mai pozasem până atunci și unde se strânge mult public, chiar în ideea de a prinde cadre cu focurile făcute de către spectatori și cu oamenii de pe probă.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/1250s, f/2.8, ISO 320

Am găsit un loc pentru prima trecere care mi-a plăcut, cu bușteni pe margine și foarte aproape de un post de arbitru intermediar. Mi-am pus și flash-uri de ambele părți ale drumului, pe care ulterior le-am oprit din teama de a nu rămâne fără acumulatori chiar pe proba de noapte, iar pentru cadrul respectiv încă era suficientă lumină și așa.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/2500s, f/2.8, ISO 640

După “Mica Siriu 1”, am primit aprobarea din partea arbitrului și a directorului de concurs de a pleca cu mașina spre Comandău, către “S”, unde mi-am dat seama instant că nu pot obține cadrul pe care îl vizualizasem inițial, așa că mi-am luat rucsacul în spate, și am plecat pe jos, înapoi către pădure, să caut un loc bun pentru proba de noapte. Am mers cu ceva emoții, pentru că tot mergând de ceva vreme nu găseam nimic care să îmi placă, până când am văzut un viraj de dreapta pe o cocoașă, pe care l-am simțit instant potrivit pentru mine. M-am apucat să îmi montez flash-urile, am făcut câteva teste după care a urmat așteptarea. Mereu am emoții înainte de probele de noapte, nu știu de ce, mi se strânge stomacul și stau într-o tensiune până declanșez prima dată. Nu e ceva ce simt atât de des și cumva îmi place, sper să rămână așa și peste ani.

Canon EOS R6 + Canon 16-35mm f/2.8 II: 1/2500s, f/2.8, ISO 1250

Am două cadre ce îmi plac mult de tot raliul ăsta, cel de pe proba de noapte, și cel de a doua zi, de pe “Hârboca 1”. Văzusem cadrul ăsta de la recunoașteri, nu urcasem însă pe deal pentru a vedea exact ce urma să pozez, dar am avut un instinct care m-a făcut să fiu sigur că va ieși bine. Sâmbătă dimineața ningea ca în povești, cu fulgi mari și deși, cu așa vreme să îți tot începi diminețile. Am plecat spre finalul probei unde era locul pe care îl văzusem. Mi-am parcat mașina în regrupare, unde oamenii ce pregăteau mâncarea pentru echipaje m-au servit cu un ceai cald, absolut binevenit într-o dimineață alba și răcoroasă, mi-am luat echipamentul cu mine și am plecat .

Canon 7D Mk II + Canon 16-35mm f/2.8 II: 1/3000s, f/2.8, ISO 1000

Am urcat pe deal și am avut un sentiment de liniște când am văzut peisajul de acolo. Mi-am montat repede 7D Mk II-ul cu pe trepied să îl pot declanșa remote, am făcut câteva teste după care m-am dus jos, undeva la marginea drumului să fotografiez cu R6-le mașinile pe intrarea în viraj.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/2500s, f/2.8, ISO 1250

După ce s-a terminat prima trecere, mi-am strâns jucăriile și am plecat spre regrupare, unde am stat de vorbă cu oamenii de acolo, am făcut portrete, am mâncat, am râs, iar înainte de startul celei de-a doua probe, am făcut o altă serie de portrete cu ei, de data aceasta la mașini, în timp ce se echipau.

Canon EOS R6 + Canon 50mm f/1.8: 1/640s, f/2.8, ISO 100
Canon EOS R6 + Canon 50mm f/1.8: 1/320s, f/1.8, ISO 100

Pentru ultimele două treceri am vrut să am ceva cadre mai de acțiune așa că am căutat viraje care să se preteze pentru așa ceva. Am găsit unul pentru PS5, am încercat și să pun un aparat remote pe interior, însă fără a obține rezultatul dorit.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/3200s, f/2.8, ISO 500

Ultima probă m-a luat prin surprindere, când în timp ce editam în mașină am auzit securitatea trecând cu vreo 45 de minute mai devreme decât ar fi trebuit. Aveam cu totul atceva în minte pentru PS6 dar pentru că timpul pe care mă bazam a dispărut ca prin minune, am sărit repede din mașină și am mers câțiva zeci de metri mai sus, după un pod unde am improvizat ceva pe ultima sută de metri. Așa-i in tenis, uneori lucrurile se mai schimbă pe parcurs și nu ne rămâne decât să ne adaptăm.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 IS II: 1/3200s, f/2.8, ISO 2000

La final, după închiderea probei am plecat spre Comandău, unde in parcul de service s-a ținut festivitatea de premiere. Fără pic de semnal pentru aproape 12h, n-am avut nici cea mai vagă idee despre rezultate, iar dacă Giri si Tudor pe locul I n-au fost o surpriză deoarece plecau favoriți din perspectiva mea, Norbert si Francesca cu deja consacratul Peugeot 106, pe locul al II-lea, ei bine ei chiar au reprezentat o surpriza frumoasă și pentru cat de spectaculos au mers, absolut meritată. Podiumul intern a fost completat de Andrei Gîrtofan și Doru Vraja, reîntorși pe probele speciale în această formulă după fix un an de pauză.

Raliul ăsta a demonstrat că a doua-i cu noroc, contrar opiniei populare, și mă bucur mult că nu am fost nevoiți să asistăm la noua amânare, care, după părerea mea ar fi fost mai aproape de anulare. Un raliu bun pentru mine, se putea și mai bun probabil, mereu se poate, iar asta ține doar de mine.

Astfel pornim într-un nou an competițional pe care eu abia îl aștept, cu raliuri noi, mai multe etape și cu siguranță mai multe provocări! Brașovul bate la ușă, la finalul lui martie ne vom reîntâlni cu probele faimoase de asfalt din împrejurimi, iar eu unul, abia aștept!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *