Etapa cu numărul trei din Campionatul Național de Raliuri, Raliul Harghitei, s-a desfășurat, ca de obicei pe probele speciale din jurul Odorheiului Secuiesc, într-un cadru mioritic împânzit de peisaje superbe și localități cu clădiri pline de istorie și cu o arhitectura specifică Secuilor ce pigmentează în culori vii întreaga experiență a unei etape de raliu.

Cu startul festiv seara, în Piața Marton Aron din centrul Odorheiului și cu shakdeown-ul vineri, la prima oră, ziua de joi a fost dedicata aproape exclusiv recunoașterilor probelor. Conform programului raliului, în prima zi se putea alege o singură probă din cele trei, pe care se putea sta, iar in ziua de sâmbătă erau ceva mai multe opțiuni, fie trei treceri pe o singură proba, fie diverse “combinări” sau “aranjamente” intre cele trei probe, asta ca să ne amintim puțin și de matematica din gimnaziu.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/800, f/8, ISO 400
Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/3200, f/2.8, ISO 200

Având in vedere ca probele din ziua a doua îmi erau cunoscute de anul trecut, iar de atunci una dintre acestea mi-a atras atenția in mod special, și anume “Crăciunel”, a fost destul de clar pentru mine, de la bun început, ca cel puțin o trecere voi sta pe proba aceasta, iar “Lueta” a ieșit complet din schemă, fiind speciala pe care anul trecut am stat trei treceri. Drumul din spre Brașov înțeapă exact proba pe care imi doream să o revăd, iar drumul spre Odorhei se continuă exact prin a treia proba a zilei de sâmbătă, “Mărtiniș”, astfel că în drumul spre comandament, am bifat și recunoașterile pe cele doua probe.

După ce mi-am luat acreditarea pentru raliu, am plecat pe shakdeown-ul “Forțeni” și pe ultima probă pe care o mai aveam de văzut, “Bucin II”, ultima probă a zilei de vineri, aleasă în ideea că fiind ultima probă, după shakedown si până la închiderea circulației pe proba menționată anterior, să am timp să trec și prin parcul de service. Mi-a atras atenția o succesiune de viraje în coborâre, de pe finalul probei, așa că planul de bătaie era deja făcut.

Canon EOS R6 + Canon 16-35mm f/2.8 L II – 1/400, f/2.8, ISO 320

După recunoașteri am mai dat o tură prin parcul de service, am mai schimbat o vorbă, am mai făcut o poză, iar apoi am plecat către startul festiv, după care la cazare. Somn de voie până a doua zi, când venea vremea benzinei de curse.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/2000, f/2.8, ISO 320

Shakedown-ul a părut mai interesant cu o zi înainte decât s-a dovedit a fi de fapt când a venit vorba de fotografiat, însă cu siguranță, în materie de shake-uri, am văzut cu mult mai rău însă asta mi-a dat posibilitatea să ma joc mai mult. Am plecat apoi către parcul de service unde lumea făcea ultimile pregătiri, înainte de începerea propriu zisă a raliului.

Canon EOS R6 + Canon 16-35mm f/2.8 L II – 1/640, f/2.8, ISO 100

Din parcul de service am plecat pe “Bucin II”. Ajuns acolo mi-am ales locul unde aveam de gând să stau, iar cum deja era seara și zona era împădurită, am hotărât ca e o idee bună să imi pun și flash-urile la treabă, pentru un “pop” al mașinii. Am căutat un loc mai înalt pentru a putea pune și 7D II-ul la treabă, și să îl declanșez remote, dar terenul nu era tocmai simplu de urcat, în zona pe care o văzusem eu, iar mult timp nu mai aveam. Am ales astfel să pun aparatul chiar pe virajul pentru care pregătisem flash-urile, pe un interior unde se tăia, așa că am stat mai tot timpul cu emoții, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine.

Canon 7D Mk II + Canon 16-35mm f/2.8 L II – 1/2000, f/2.8, ISO 2000

La câteva mașini distanță de startul pe probă a început și ploaia, care m-a prins pe picior greșit, veșnicele pungi pe care le folosesc de fel ca protecție de ploaie fiind în mașină. Am retras astfel 7D II-ul de la “muncă” iar pentru unul dintre flash-uri, Godox AD-300-le care era mai expus, am primit o pungă de la Diana, tot o fotografă, ceea ce arată din nou că fetele sunt mai organizate decât băieții, asta dacă mai avea cineva vreun dubiu.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/1000, f/2.8, ISO 2500

Odată încheiată proba, am plecat repede la cazare, am editat ce mai aveam de editat și am ieșit în oraș să mănânc ceva și să mă văd cu câțiva prieteni dragi, profitând de programul mai relaxat al acestui raliu.

Sâmbătă, dis de dimineață am pus toate bagajele în mașină și am plecat pe “Crăciunel”, proba despre care am amintit și mai sus că eram nerăbdător să o fotografiez, încă din 2020. Pe prima trecere am vrut neapărat să pun în valoare peisajul superb ce înconjoară această probă, cu lacurile si dealurile de pe fundal, așa că am stat în partea de sus a coborârii, înaintea primului ac de păr. Am încercat să pun și 7D II-ul undeva mai sus, pe trepied, dar n-a fost cea mai inspirată idee, acul de păr nu era atacat în derapaj, așa că la scurt timp am și renunțat la el.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/3200, f/4, ISO 1600
Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/3200, f/4, ISO 1600

Pentru cea de-a doua trecere, am trecut dealul, pe porțiunea de urcare a probei, acolo unde am avut parte e o lumină incredibilă și de un peisaj cu copaci înfloriți, care pigmentau peisajul înverzit, din jur. Am găsit un cadru interesant pentru a pune 7D II-ul la treabă cu adevărat, de această dată, iar eu am stat într-un loc de unde puteam trage si un cadru mai larg, dar si panning odată cu apropierea mașinilor, iar pe proba asta chiar m-am distrat pe cinste!

Canon 7D Mk II + Canon 16-35mm f/2.8 L II – 1/2000, f/8, ISO 500
Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/80, f/14, ISO 500
Canon 7D Mk II + Canon 16-35mm f/2.8 L II – 1/2000, f/8, ISO 800

La ultima buclă am decis să schimb proba, având suficient de mult timp, așa că am plecat pe powerstage, pe “Mărtiniș III”. Am făcut o tura din nou pe toata proba, pentru că programul mi-o permitea, ca să văd dacă găsesc ceva zone bune cu spectatori, dar cum nu a fost cazul, am ales să stau pe un viraj care avea în spate câteva case, si dealuri, iar per total cadrul arăta bine.

Canon EOS R6 + Canon 70-200mm f/2.8 L IS II – 1/2000, f/2.8, ISO 400

Odată cu ultima mașină, s-a încheiat practic și partea mai dificilă a raliului, așa că am pornit liniștit, înapoi spre Odorhei pentru festivitatea de premiere.

Un raliu frumos, în urma căruia sunt mulțumit de prestația mea. Evident că se putea mai bine, mereu se poate și se va putea.

Dacă tot ne-am obișnuit de două etape cu asfaltul, se pare că vom continua în aceiași manieră și pentru următorul raliu, care va fi Raliul Maramureșului, organizat din nou, după paisprezece ani. Așa că eu sunt nerăbdător să ajung într-o zonă atât de dragă mie, și să vedem ce provocări va aduce această noua etapă!

Mi-am dat seama ca n-am facut asta niciodată până acum, așa că mulțumesc că ai ajuns până aici! Pe data viitoare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *